Prof. Univ. Dr. Vasile Sârbu
Clinica II Chirurgie Generală, Constanţa
Recent s-a desfăşurat Congresul Naţional de Chirurgie, în străvechiul centru chirurgical Cluj Napoca, organizat de SRC şi UMF Cluj - Iuliu Haţieganu prin rectorul său, Prof. Univ. Dr. Constantin Ciuce şi prezidat de Prof. Univ. Dr. C. Copotoiu. Cu acest prilej, cei peste 1500 de chirurgi au participat atât la lucrările Congresului SRC cât şi al altor societăţi chirurgicale cum ar fi – Asociaţia Română de Chirurgie Hepatobiliopancreatică, Societatea Română de Chirurgie de Urgenţă şi Traumatologie, Asociaţia Română de Endoscopie şi alte Tehnici Intervenţionale (ARCE), Societatea Română de Chirurgie Ambulatorie, Societatea Română de Chirurgie Toracică, Societatea Studenţească de Chirurgie din România (SSCR), etc. Această simultaneitate de congrese a reprezentat o noutate, care a impus şi o selecţie strictă şi severă a comunicărilor şi conferinţelor care s-au prezentat în plenul congresului, celelalte fiind expuse pentru sesiunile de postere.
Primul Congres al Societăţii Studenţeşti de Chirurgie din România a fost un real succes întărind impresia că filonul de aur al chirurgiei româneşti nu se va întrerupe niciodată şi nu se va dizolva în cel european. La Congres s-au prezentat lucrări valoroase, care atestă prestigiul chirurgiei româneşti contemporane. De asemeni, la acest Congres s-au lansat cele trei volume ale purtătorilor de bisturie din ţara noastră, „Dicţionarul Chirurgilor Români”,-Autori: Vasile Sârbu şi Florian Popa, cu predilecţie a chirurgilor generalişti, din toate timpurile. În acest tratat, apărut sub egida Secţiei Medicale a Academiei Române şi a Academiei de Ştiinţe Medicale, prezentat la Congres într-o ediţie color, găsindu-se acum şi în ediţie alb – negru la dispoziţia tuturor colegilor noştri. De asemeni, s-a lansat şi cartea “ Actualităţi medico-chirurgicale în patologia digestivă “autori prof. Univ. Dr. Mircea Beuran şi prof. dr Mircea Grigorescu . La o lună de la acest eveniment, cu ocazia Reuniunii Naţionale de Istoria Medicinii a fost omagiat Thoma Ionescu, patriarhul nostru, de la naşterea căruia s-au împlinit 150 de ani şi Victor Gomoiu, de la moartea căruia au trecut 50 de ani.
Acest confrate al nostru, Victor Gomoiu, a fost întâiul român care a condus un organism Ştiinţific internaţional între anii 1936 – 1946, când a fost Preşedinte al Societăţii Internaţionale de Istoria Medicinii. Cei doi uriaşi au dus în Europa şi în întreaga lume vestea despre istoriografia noastră medicală, introducându-ne în panteonul medicinii universale, împreună cu Victor Babeş, George Emil Palade, cu contemporanul nostru Dan Gavriliu, şi cu alţi câţiva de talie mondială. Între cei doi mari profesori şi chirurgi începând din 1921 s-a iscat o discordie de dimensiuni greu imaginabile oglindite în şapte numere ale revistei Galeria Facultăţii de Medicină din Bucureşti (scrise de V. Gomoiu). Acestei dicordii i-a pus capăt moartea lui Thoma Ionescu în 1926, după cinci ani, după o angină pectorală la vârsta de 66 de ani şi în 1960, după aproape 40 de ani de resentimente duse în public, prin decesul lui Victor Gomoiu, la vârsta de 78 de ani suferind de o boală gastrică incurabilă.
Anul acesta i-am rechemat din istorie, le-am aşezat chipurile pe aceeaşi medalie şi le-am redat o nemărginită preţuire pentru moştenirea pe care ne-au lăsat-o.
Preluând conducerea Societăţii Române de Chirurgie îi chem pe toţi confraţii noştri să fim uniţi, să păstrăm tradiţia şcolii noastre chirurgicale şi să o ducem mai departe cu vigoare, cu optimism şi speranţă. Momentul în care o nouă echipă a preluat conducerea Societăţii Române de Chirurgie este extrem de dificil. Generaţia tânără de chirurgi este consternată de spectacolul la care asistă şi la atacurile dezonorante împotriva chirurgilor, spitalelor, slujitorilor în halate albe, în sens mai larg.
Vă chem, tinerilor purtători de bisturiu să rămâneţi să salvăm împreună românii suferinzi, să recâştigăm prestigiul şi onoarea pe care le merităm cu prisosinţă. Acest lucru se va întâmpla cu siguranţă în contextul în care suntem purtătorii unor calităţi autentice: inteligenţă, hărnicie, clarviziune, virtuozitate operatorie, spirit de observaţie, predilecţie pentru cercetare, umanism şi toleranţă. Toate succesele noastre viitoare, ca profesionişti, toate drepturile pe care trebuie să le recâştigăm, toate eforturile pentru repunerea chirurgiei în drepturile ei din cea mai frumoasă profesiune îngăduită pământenilor de-a lungul întregii istorii, le vom realiza în cadrul Societăţii Române de Chirurgie.
Atât cât mă vor ţine puterile voi lupta pentru aceste ţeluri, pentru a vă readuce mai multă linişte în suflete, mai multă siguranţă în blocurile operatorii; voi vizita în cei doi ani care urmează cât mai multe secţii din judeţele României, din oraşe mari sau mici, voi încuraja activităţile filialelor SRC şi voi ruga membrii stafului societăţii noastre să facă acelaşi lucru pentru a fi bine informaţi de condiţiile fiecarui spital. Cred că toate secţiile de chirurgie din România trebuie să aibă cel puţin o trusă laparoscopică, să aibă condiţii perfecte de asepsie şi antisepsie, să folosească fire de sutură de calitate, resorbabile, lent resorbabile sau neresorbabile, înlocuind tradiţia preparării lor în spitale; la fel trebuie să folosim materiale de tipul compreselor, halatelor şi câmpurilor operatorii de unică folosinţă. Toate aceste lucruri sunt fireşti în întreaga Europă, şi sunt convins că vor aduce economii prin reducerea complicaţiilor, a supuraţiilor, a rejetului materialelor de sutură. Cele 80 - 90% din operaţii care ne sunt comune tuturor, trebuie efectuate în condiţii identice de dotare, indiferent de locul unde se execută. Există echipamente chirurgicale nefolosite sau excesive numeric în unele servicii, care ar trebui redistribuite către secţiile care nu dispun de ele. Autorităţile locale ar trebui să creeze condiţii pentru practicarea chirurgiei moderne, după ce spitalele vor intra în subordinea lor.
În ceea ce priveşte revigorarea SRC, vom începe prin reactualizarea statutului nostru, la Conferinţa Naţională de Chirurgie, care va avea loc anul viitor la Sibiu. Relaţiile Societăţii Române de Chirurgie cu Societăţile Chirurgicale pe domenii de specialitate, propun să le discutăm şi să le decidem împreună la Sibiu. Deja dispunem de câteva sugestii şi propuneri făcute la Cluj, la ultimul Congres Naţional.
În ceea ce priveşte Revista Română de Chirurgie, aceasta va rămâne deschisă comunicării rezultatelor activităţii dumneavoastră , în limba română, şi chiar vă invit să prezentaţi cazurile clinice particulare, rezultatele tehnicilor chirurgicale noi pe care le întrebuinţaţi, evoluţia ideilor, managementul unor boli chirurgicale, etc. Nu este admisibil să transformăm această revistă într-una deschisă elitelor, inhibantă pentru colegii noştri care duc pe umerii lor greutăţile patologiei chirurgicale româneşti. Cei care aţi participat la Congresul Naţional de Chirurgie de la Eforie Nord în anul 2008, vă amintiţi că acolo am acordat zece titluri de profesori universitari la o serie de chirurgi celebri din reţeaua sanitară, în frunte cu dr. Andreoiu, dar şi unor chirurgi contemporani. Cred că prin talentul lor, prin slujirea lor şi prin ceea ce au produs în plan ştiinţific o meritau şi o merită mult mai mulţi.
Vă preţuiesc sincer pe toţi membrii Societăţii Române de Chirurgie şi mi se pare o împietate să nu ne regăsim cu toţii în rândurile ei. Este şi un fel de poruncă venită de la primul nostru preşedinte C.D. Severeanu, şi un fel de solidaritate cu cei ce au plecat să opereze îngerii. Vă rog să primiţi oricând în secţiile de chirurgie pe foştii dumneavoastră colegi ajunşi pensionari, pentru că oricine a practicat chirurgia nu se vindecă de ea niciodată şi continuă să o practice în imaginaţie până în ultima clipă lucidă.
Dacă ajungeţi la Tomis nu-l ocoliţi pe vremelnicul Preşedinte al Societăţii Române de Chirurgie, colegul şi prietenul dumneavoastră, Prof. Univ. Dr. Vasile Sârbu.
